Abisuri

Era o zi oarecare dintr-o vară din secolul trecut. Învățasem toată ziua și aveam nevoie de o pauză. O să mă plimb pe bulevard, mi-am spus, și, la primul semafor te-am întâlnit pe tine. M-ai privit fix. Mi-ai zâmbit. M-am înroșit. Ți-am zâmbit. Nișe degete subțiri, cu o manichiură perfectă,…

Avea părul lung, ochii verzi și făcea cele mai mici sarmale din univers. Duminicile invita toată strada în curte, la un grătar, iar în restul săptămânii muncea în trei schimburi, la fabrica de stofă din oraș. Vorbea și maghiara și săseasca, de nevoie, de pe vremea războiului, dar despre asta…

Am deschis ochii și am început să plâng. Era dis de dimineață și mi-era frig. Foame. Am fost crescută de bunici, am luat ambele trepte, am intrat la facultate, am supraviețuit Revoluției, am călătorit, am văzut cam trei sferturi din lumea asta, am întâlnit oameni minunați, am citit sute de…

Stăteam ascunsă zile-n șir în spatele unor ecrane, nopțile mi le petreceam vânând visele iar diminețile îmi treceau de parcă nici n-ar fi fost. Inventam algoritmi sofisticați pe care echipe întregi de agenți le testau. Lucrurile se întâmplau cu viteza luminii, săptămânile deveneau luni și lunile ani. Până într-o zi,…

Patru pași. Mă opresc într-o ușă de stejar. O deschid încet, să nu trezesc toată casa. Cinci pași spre stânga, intru în baie, dau cu apă pe față, frec dinții cu pastă de dinți, aplic o cremă hidratantă. Șapte pași spre stânga, în bucătărie e frig. Îmi fac o cafea,…

Afară e un ger de crapă pietrele și eu mă plictisesc de moarte. În ultimul timp nimeni nu mai are nevoie de mine. Poate doar pisicile.  Pisicilor le este frig și foame și, de câteva săptămâni bune, doar ele au nevoie de mine.  În lipsa de altceva, citesc. Mult.  Tocmai…

Miroase a lemn ars și iese fum de sub a doua treaptă. De sub a treia. De sub tavan. De unde nu. Sun la unu unu doi, răspunde imediat o voce suavă. Notează incidentul și trimite în urgență. Cinci minute mai târziu, două mașini roșii opresc în fața porții. Cinci…

Citesc pe net despre un concurs de proză polițistă. Noir ceva. Termenul limită este peste patru zile. Decid să încerc marea cu degetul. Nu e genul meu și nici n-am mai scris vreodată. Găsesc subiect, construiesc personaje, alternez trecutul cu prezentul, bag și niște dialoguri beton, adun de vreo șapte…

Mă trezesc cu o durere de cap groaznică. Miroase a ceva acru amestecat cu tutun. Îmi caut papucii de casă, dau peste un pahar. Înjur. Miroase a ceva acru amestecat cu tutun amestecat cu alcool. De sub plapumă, o voce de bărbat îmi spune ceva. Nu înțeleg. Nu-i răspund. Am…